Proza - Mihai Eminescu

In fiece om se-ncearca spiritul Universului, se opinteste din nou, rasare ca o noua raza din aceeasi apa, oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar ramane-n drum, drept ca in mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cersitor.

Dar ce-i si ajuta coaja cariului care-a-ncremenit in lemnul vietii? Asaltul e tineretea, ramanerea-n drum – deceptiunea, recaderea animalului patit – batraneta si moartea.
Oamenii sunt probleme ce si le pune spiritul universului, vietile lor – incercari de deslegare.

Chinul indelungat, vecinica goana dupa ceva necunoscut nu samana cu aviditatea de a afla raspunsul unei intrebari curioase? - Mihai Eminescu, Archaeus