Invierea - Lev Tolstoi

Aceasta lucrare este o minunata opera de arta. Lucrul cel mai putin interesant il constituie ceea ce se spune despre relatiile dintre Nehliudov si Katiusa, iar lucrul cel mai interesant il reprezinta parintii, generalii, matusile, taranii, detinutii, temnicerii. Scena de la generalul comandant al fortaretei Sf. Petru si Pavel, cel care se ocupa cu spiritismul, am citit-o coplesit de emotie - atat e de izbutita! Dar madame Korceaghina imobilizata in fotoliu, dar mujicul, barbatului Feodosiei! Acest mujic isi iubeste nevasta si spune despre ea ca-i "muiere apriga". Apriga e si pana lui Tolstoi. Lucrarea insa nu are un final, caci incheierea ei nu poate fi numita final. Sa scrii, sa scrii, iar apoi sa iei si sa pui totul in seama unui text din evanghelie - e din cale afara de teologic. - Anton P. Cehov

 

,,Sunt cu totul absorbit de Invierea. Am impresia ca n-o sa iasa prost."

 

Traducere din limba rusa de Vasile Levitchi.